Trei terase, același client: ce am învățat lucrând cu Dristor Kebap

Când un client te cheamă a doua și a treia oară, întrebarea nu mai este dacă soluția funcționează. Este dacă ai înțeles destul despre cum își folosește spațiul, încât să nu-i propui aceeași rețetă de fiecare dată.

Am lucrat pe trei terase Dristor Kebap din București. Sunt aceeași firmă, cu același tip de client și cam același meniu. Terasele nu seamănă între ele.

Ce se repetă

Prima discuție este aproape identică de fiecare dată. Un restaurant vrea să folosească terasa și în afara sezonului, fără să piardă senzația de spațiu deschis. În practică asta înseamnă trei lucruri:

• Să nu blochezi circulația. Dacă montajul îngustează culoarul dintre mese, ospătarii ocolesc, iar terasa se folosește mai puțin decât ar trebui.
• Să se deschidă repede. La un restaurant, deschisul și închisul se fac de câteva ori pe zi. Un sistem care ia zece minute nu se folosește.
• Să arate bine și închis. Iarna, când e închis, sistemul este fațada localului. Nu este un panou provizoriu lângă care treci.

Ce nu se repetă

Aici se rupe simetria. Fiecare locație are o constrângere care nu există la celelalte.

Lățimea deschiderii. La una dintre terase, deschiderea spre stradă este lată și nu are reazeme intermediare. Asta schimbă complet ce sistem poți folosi: ai nevoie de unul care se strânge fără să lase coloane în cale.

Vecinătatea. La alta, terasa stă altfel față de clădire și de trotuar. Ce poți face într-o parte nu poți face în cealaltă, pentru că nu ai unde să întorci un panou deschis.

Cum se lucrează înăuntru. Un local cu trafic mare la prânz are nevoie de alt tip de deschidere decât unul care lucrează seara. Nu e o diferență de gust, e o diferență de logistică.

Ce am făcut diferit

Pentru fiecare locație am pornit de la măsurătoare, nu de la un model de catalog. Am stabilit:

1. Unde stau reazemele. Punctele fixe dictează restul proiectului, nu invers.
2. Cum se împarte deschiderea. O deschidere mare se împarte în mai multe zone care se pot deschide separat.
3. Pe unde se scurge apa. La o terasă acoperită, panta și drenajul se decid din prima, nu se rezolvă ulterior.
4. Ce se întâmplă cu vântul. O terasă deschisă pe o latură și închisă pe trei se comportă altfel decât una deschisă pe două.

De ce merită pentru un client cu mai multe locații

Diferența nu este doar tehnică. La o firmă cu mai multe puncte de lucru, cineva trebuie să știe ce sistem este în fiecare locație, cum se deschide, ce se face când ceva nu merge și pe cine sună.

Când același montator a făcut toate trei, răspunsul la întrebarea asta este simplu. Iar pentru client, asta valorează mai mult decât o reducere de preț.

---

Am realizat terasele pentru Dristor Kebap în București. Dacă ai o terasă de restaurant și vrei să știi ce se poate face pe ea, trimite-ne o fotografie și dimensiunile aproximative.